Moartea, impermanenta.

       A fost semanat cuvântul “Mâine” si nu a mai rasarit. (arab)

      Foarte des se încarca pe spinarea unei camile batrâne pielea uneia tinere. (arab)

      Moartea este mai aproape de noi ca pleoapa de ochi. (arab)

      Pregateste-te de moarte înainte de moarte. (arab) 

      Viata celui care se teme de moarte este tot un fel de moarte. (armean)

Mormântul este disponibil oricând si se închide pentru totdeauna. (armean)

       Înainte de venirea noastra nimic nu-i lipsea lumii; dupa plecarea noastra nimic nu-i va lipsi. (indian)

       Moartea nu are gura sa anunte când vine. (japonez)

       Moartea este oaspetele fiecaruia. (persan)

Moartea este o camila care se culca pe pragul fiecarei case. (persan)

       “Noaptea va trece, se vor ivi zorile frumoase, va rasari soarele si vor râde lotusii”. Pe când se gândea astfel o albina într-o floare de lotus, o, ce nenorocire! un elefant calca pe ea. (Appaya Diksita)

       Batrânetea sta amenintatoare ca o tigroaica, bolile se napustesc asupra corpului ca niste dusmani, viata se scurge ca apa dintr-un ulcior spart; si totusi lumea savârseste fapte rele; iata ceva ciudat! (Bhartrhari)

       Corpul îi este gârbovit, mersul sovaielnic, dintii au cazut vederea se stinge, surzenia creste…, ai sai nu (mai) dau atentie vorbelor sale, sotia nu-l (mai) asculta: Vai de omul care îmbatrâneste! Chiar si fiul sau se poarta dusmanos cu el! (Bhartrhari)

      Când cineva aude ca s-a furat un lucru neînsemnat din casa vecinului, el pune o paza în locuinta sa proprie; asa se obisnuieste. Dar de ce nu se teme lumea de zeul mortii, care zilnic rapeste oameni când dintr-o casa când din alta? (Cilhana)

     Nimeni nu stie ce i se va întâmpla mâine cutaruia sau cutaruia; de aceea cel cu minte sa-si faca treburile înca azi. (Carngadharapaddati)

      Înca înainte ca (omul) sa-si fi luat plata pentru cele înfaptuite, în timp ce mai este ocupat cu ceea ce înca nu este facut si în timp ce-si cauta de treburi pe câmp, în piata sau acasa, vine moartea si-l ia. (Mahabharata)

      Asta s-a facut, asta ramâne de facut, asta iarasi s-a facut pe jumatate: în timp ce omul este preocupat astfel, vine moartea si îl ia. (Mahabharata)

      Înainte de a ne fi pus la cale treburile, ne rapeste moartea. (Mahabharata)

       Ce trebuie facut mâine, fa azi; si ceea ce trebuie facut dupa-amiaza fa-o dimineata; caci moartea nu se uita daca ai terminat treaba sau nu. (Mahabharata)

      Ca si cum cineva ar sta în drum si ar grai catre o caravana în trecere: “Si eu am sa va ajung din urma”; tot astfel este sigur (pentru noi) drumul pe care au mers înaintea noastra parintii si stramosii nostri. Cum ar putea sa jeleasca cineva ca-l urmeaza, de vreme ce nu poate evitat? (Ramayana)

      Ei, Batrânete, chiar daca nu ai aduce nici un neajuns, venirea ta tot reprezinta un necaz destul de mare! (Cecilius)

      Urmarindu-ne în fuga, nu demult copii, nu demult tineri, pe negândite ne-a ajuns din urma (batrânetea). (Cicero)

Batrânetea este o mutilare a corpului, care ramâne întreg: toate le are si la toate lipseste ceva. (Democritus)

      Nimeni sa nu judece pe cineva ca-i fericit, înainte de a-l vedea sfârsind bine; caci numai pe cel mort îl poti lauda fara a gresi. (Dionysius)

       Moartea, exilul si tot ce pare înfricosator sa-ti fie în fiecare zi înaintea ochilor; dar mai ales moartea; si atunci nu vei (mai) avea niciodata gânduri neînsemnate, nici nu vei dori prea tare ceva. (Epictetus)

        Nu exista muritor care sa fie sigur ca va mai trai a doua zi. (Euripides)

        Sa-ti închipui ca fiecare zi ce-ti rasare este ultima. (Horatius)

        Cine stie daca zeii de sus vor adauga la totalul de azi, ziua de mâine! (Horatius)

        Nu te purta ca si cum ai avea de trait zece mii de ani. Moartea pluteste deasupra capului tau. Asadar, cât mai traiesti si pâna poti, fii om de bine. – sarcinile vietii morale sunt atât de mari si viata atât de scurta, încât nu trebuie risipit timpul pe care-l avem la dispozitie. (Marcus – Aurelius)

       Omule, ai fost cetatean în aceasta cetate mare; ce-ti pasa daca cinci ani sau trei? caci, dupa lege fiecare are o parte egala. Si atunci ce-i de mirare(ca te concediaza din cetate nu vreun tiran sau vreun judecator nedrept, ci natura care te-a introdus? La fel ca si cum l-ar concedia de pe scena pe un actor cârmuitorul care l-a adus. – “Dar n-am jucat toate cele cinci acte, ci numai trei”. – Asa-i; însa în viata cele trei acte sunt întreaga piesa. Caci sfârsitul îl hotaraste acela care a fost cauza alcatuirii tale, iar acum este cauza desfacerii, tu însa nu esti cauza nici uneia din ele. Pleaca, deci binevoitor; caci si cel care te concediaza este binevoitor. (Marcus Aurelius)

       Trebuie sa ne grabim nu numai fiindca ne apropiem tot mai mult de moarte, ci si din pricina ca putinta de a întelege si de a urmari lucrurile înceteaza devreme. (Marcus Aurelius)

       Toate sunt efemere, moarte demult. Unii mai sunt pomeniti câtva timp, altii au devenit legendari, altii iarasi au încetat de a mai exista si-n legende. (Marcus Aurelius)

      Cu ce sa comparam/ A noastra viata-n lume?/ Cu barca ce plecat-a/ În zori si-n urma/ Nu lasa nici o dâra. (Manzei)

      Cazut-am pe gânduri în atelierul unui olar. – Îl vedeam apasând pe pedala. Si pregatind cu miscari iuti pentru toarta si gâtul unui vas: picioare de cersetori, cranii de – împarati. (Omar Khayyam)

      Adu-ti aminte ca esti muritor. (Phocylides)

       Cei care sunt într-adevar filozofi, se deprind cu gândul mortii, si aceasta îi înspaimânta mai putin decât pe ceilalti oameni. (Plato)

        Ca o piesa de teatru, asa este viata: nu intereseaza cât de mult a tinut, ci cât de frumos s-a desfasurat. (Seneca)

        Nimic nu-ti va ajuta atât de mult sa fii moderat în toate lucrurile ca frecventa meditatie asupra scurtimii vietii si asupra nesigurantei acesteia; în tot ce faci, gândeste-te la moarte. (Seneca)

        Oare nu vei avea grija mai degraba sa arati tuturor ca se cauta lucruri de prisos cu mare pierdere de timp si ca multi si-au petrecut viata adunând mijloace de trai ?…caci ei nu traiesc, ci numai au de gând sa traiasca. Pe toate le amâna. (Seneca)

       Noi nu voim sa traim, nici sa murim: ne stapâneste dezgustul de viata si frica de moarte. (Seneca)

O parte din timp ne este rapita, alta ne este sustrasa, alta se scurge. Dar cea mai urâta pierdere este aceea datorita neglijentei. Si daca vei voi sa bagi de seama vei vedea ca cea mai mare parte a vietii noastre o pierdem facând ce nu trebuie, o mare parte nefacând nimic, întreaga viata, facând altceva. (Seneca)
Nu este sigur în ce loc te asteapta moartea: de aceea asteapt-o tu pe ea în orice loc. (Seneca)

       Gresesti, daca crezi ca numai pe mare limita dintre moarte si viata este foarte redusa: în orice loc intervalul este deopotriva de îngust. (Este adevarat ca) moartea nu se arata pretutindeni atât de aproape: (dar) ea este pretutindeni (tot) atât de aproape. (Seneca)

      Noi murim în fiecare zi, caci în fiecare zi (ni) se ia o parte a vietii; chiar când crestem, viata descreste. (Seneca)

      Om fiind, sa nu spui niciodata ce va fi mâine; iar când vezi pe cineva ca-i fericit, sa nu determini cât timp va fi asa. Caci zborul unei muste nu este atât de iute ca schimbarea în contrar. (Simonides)

       Fiecare clipa a vietii este un pas catre moarte. (Corneille)

       Cel care asteapta moartea moare de doua ori. (Bulwer Lytton)

        Cei care sunt înmormântati aici graiesc astfel catre tineri si batrâni: “Ce sunteti voi acum, asta am fost noi; ce suntem noi acum, asta veti fi voi”. (Freidank)

        Saloanele mint, mormintele sunt sincere. Dar vai! mortii, acesti reci povestitori ai istoriei, vorbesc în zadar multimii furioase care nu întelege decât limbajul patimii dezlantuite. (Heinrich Heine)

        Moartea are gustul de tarâna iar spaima, gustul de venin. (José Gorostiza)

        Un lucru îl putem vedea clar si plastic numai daca are umbre si penumbre: moartea este umbra care da plasticitate vietii. (Lucian Blaga)

        Ce orizonturi se deschid în fata celui care, în sfârsit, s-a hotarât, în mod serios, sa moara! (Milán Furst)

         Cel care i-ar învata pe oameni sa moara, i-ar învata sa traiasca. (Montaigne)

         Tragedia vârstei nu e de a fi batrân, ci de a ramâne tânar. (Oscar Wilde)

         Iute se apropie moartea de om; lui nu-i este dat nici un ragaz; ea îl doboara în mijlocul carierei, îl smulge în plina viata. Pregatit sau nu sa mearga, el trebuie sa stea înaintea Judecatorului sau! (Schiller)

        Pasul dintre timp si vesnicie este scurt, dar teribil. (Scott)

        Împresurat de-activitati/ Ce nu pot astepta/ uitasem ca ar trebui/ Sa mai si mor. (Tadeusz Rózewicz)